umanoid, -ă adj.[1] (biol.) Ființă cu aspect și caracter omenesc ◊ „Până nu de mult [...] tratatele de specialitate au indicat că familia omului (așa-numiții umanoizi) a luat naștere într-o perioadă relativ recentă – acum vreo cinci milioane de ani.” R.l. 22 I 67 p. 5 (din fr. humanoïde; DN3, DEX-S)

om, oameni substantiv masculin
1. Ființă superioară, socială, care se caracterizează prin gândire, inteligență și limbaj articulat iar din punct de vedere morfologic prin poziția verticală a corpului și structura piciorului adaptată la aceasta, mâinile libere și apte de a efectua mișcări fine și creierul deosebit de dezvoltat.

umanoid (parasens) Ființă cu aspect și caracter aproximativ uman dar care nu acoperă o parte din caracteristici esențiale de "Om" ca de ex.:

• binevoitor, blând, prietenos.
• care nu se caracterizează prin gândire sau inteligență sau limbaj articulat
• Lipsa unor valori etice și morale