Pentru corporații, este mină de aur. El va lucra conștiincios pentru că de cele mai multe ori îi place ce face. De asta la IBM, Microsoft, etc postau anunțuri de genul „căutam tineri programatori entuziaști” ... pe care să nu-i intereseze banii, să nu conteze cât stau la computer, să se bucure de o prostie de algoritm care rezolvă o treabă mare.

Pentru politicieni sunt de asemenea folositori. Ei pretind că nu trebuie să știe cum se fack treburile, pentru că au consilieri (tocilari, care știu). Ei trebuie să decidă. Ei au instinkt, chiar dacă nu înțeleg despre ce-i vorba. Adică au viziune.
Apoi, nu sunt foarte periculoși. Revoluțiile nu le fac tocilarii, revoluțiile le fac "golanii". Chiar dacă ei pot iniția o revoluție, o schimbare, o ceva, ușor o va scăpa din mână. Vezi. Reforma, când revoluționarii au înțeles ca trebuie să omori popi, vezi revoluția franceza care a inventat ghilotina care să tale capetele inventatorilor ghilotinei, vezi isis, vezi în jur ce se întâmplă, descurcăreții, opusul tocilarilor conduc lumea. Un tocilar, așa cum se știe, nu are timp să conducă, să manipuleze, să câștige. A, nu amintiți de Renaștere, ea nu a fost o revoluție. Renașterea a decurs lent, habar n-aveau că fac renaștere, dacă ar fi conștientizat fenomenul s-ar fi oprit la timp. Oricum nu au inventat tocilarii / geniile europene Renașterea. Ea s-a întors în Europa după ce a făcut un ocol prin est, inclusiv prin locurile unde acum bântuie fundamentalismul...

A spus lenin: învățați, învățați, învățați! De 3 ori. Lăsați decizia & execuția în seama noastră, noi știm ce este bine pentru voi și pentru noi. (Încep de ceva vreme numele unora cu litere mici)

Geniul este un caz particular de tocilar. Geniul este tocilarul cu abilități speciale care este mai mult sau mai puțin nebun. Unele genii sunt malefice de-a dreptul. Nu vă încurcați exagerat cu el, folosiți-l dacă se poate și aruncați-l rapid la un ospiciu, dacă nu se sinucide la timp. De obicei geniile au o viață scurtă, agitată și poți face profit mai mare din / după moartea lor.

Intelectualul, este mai greu de descris dar pare că face parte din aceeași tagmă cu tocilarul. Nu cred că este și geniu. Intelectualul se crede de dreapta dar în general este de stânga. Intelectualul are puncte de vedere, spun puncte căci cam asta este amplitudinea un punct, dimensiune zero. Când punctele de vedere sunt mai multe, cică se formează o "viziune". Nu contează ca sunt disparate sau chiar contradictorii. Știu că contrariile se atrag, știu de ying și yang cum coexistă ele, și de fapt, ceilalți nu înțeleg, sunt proști, dacă li se pare că sunt în conflict.

So, care este concluzia ?

Niciuna. Doar încercam se construiesc niște categorii... să construiesc e mult spus, pentru ca e mai degrabă demolare decât construcție. Nici de folos nu sunt, nu cred ca ar recunoaște cineva că se încadrează în vreuna. Carl Linnaeus -Carl von Linné a avut succes, este considerat părintele taxonomiei, tocilarii știu de ce.

Deci, categorii ordonate:

1. "noi muncim nu gândim"
2. tocilarii -noi tocim.
3. descurcăreții, indiferent ce altceva facem în primul rănd facem bani / căștigăm putere. (puterea și făcutul de bani sunt echivalente, cam ca energia si masa E=mc²)

Discleimăr, să nu se ofuskeze careva:

Sigur că există excepții, sigur că sunt zone comune categoriilor, dar fiecare răspunde sau nu, de ce face, eu nu, sau răspunderea este limitată.